Este deja bine cunoscut faptul că palmaresul Stelei a fost împărțit în trei, în urma unei decizii date de Curtea de Apel București în iunie 2021. Astfel, CSA Steaua deține în prezent palmaresul din perioada 1947-1998, FCSB pe cel din 2003 până în prezent, în vreme cel din perioada 1998-2003 este cumva „în aer”.
Invitat la ProSport Live, Virgil Boglea, avocatul Asociației „Salvați Steaua”, cea care susține că FCSB este continuatoarea echipei înființate în 1947, a făcut un scurt istoric al deciziilor care au dus la această situație.
De asemenea, el a spus că această speță a palmaresului din perioada 1998-2003 va fi reanalizată la următorul termen din acest proces, care se va petrece la Înalta Curte de Casație și Justiție pe data de 2 martie.
El a explicat că, în această speță, Curtea de Apel a dat un verdict care nu i-a fost solicitat la acel moment, după ce cei de la CSA Steaua au solicitat să li se acorde palmaresul din perioada 1947-2003.
„Cererea de chemare în judecată formulată în 2017: pe de o parte e o problemă pentru că a fost formulată împotriva societății FC Steaua București SA, deși clamează un palmares care a trecut la AFC Steaua București, din perioada respectivă a domnului Păunescu, pe de altă parte clamează un palmares până în 2003.
Aici e o problemă care va fi supusă joia viitoare la ÎCCJ, deoarece Curtea de Apel a făcut cumva o extrajudecată, a dat ceva ce nu s-a cerut. CSA a solicitat palmares din 1947 până în 2003, dar a solicitat tot palmaresul, care îmbrăca o formă oarecum de revendicare, și nu de constatare.
Curtea de Apel a spus «da, vă recunoaștem meritele sportive și spunem că aparțin rezultatele sportive în funcție de perioada în care au fost obținute de sportivii respectivi, sau de entitățile juridice respective. Prin urmare, palmaresul din perspectivă nepatrimonială din 1947 până în 1998 aparține CSA».
Din nou, problema se pune ce facem cu titlurile, cu cupele… Zice «nu, alea nu aparțin» (n.r. râde)”, a declarat Virgil Boglea, avocatul Asociației „Salvați Steaua”, la ProSport Live.
În iunie 2021, prin motivarea dată acestei decizii, Curtea de Apel București a stabilit, printre altele, că palmaresul din perioada 1998-2003 este deținut de AFC Steaua București, asociația al cărei președinte este Viorel Păunescu.
„În 1998, fără ca palmaresul anterior să fie transferat (în absența unui act din care să rezulte acest lucru și în considerarea puterii de lucru judecat a deciziei 3425/2014), echipa de fotbal profesionist a fost transferată și și-a continuat activitatea (obținând noi rezultate sportive și un nou palmares) unei terțe persoane – Asociația Fotbal Club Steaua, asociație cu personalitate juridică distinctă de reclamantul CSA, astfel încât această entitate este titulara dreptului la palmares pentru perioada 1998 – 2003.
De fapt, întreaga construcție logică a apelantei pornește de la ideea că palmaresul este unic și indivizibil, ceea ce ar justifica faptul că titularul său este entitatea care administrează echipa sportivă în prezent. Or, Curtea nu poate reține o asemenea concluzie dată fiind realitatea competițiilor sportive care se derulează succesiv, în multiple forme.
Altfel spus, întrucât lista victoriilor sportive are în mod natural o derulare cronologică, dreptul la palmares poate fi divizat în raport de fiecare competiție sportivă la care se obține o asemenea victorie și în situația sporturilor de echipă poate fi alocată atât clubului sportiv la care funcționează respectiva echipă în momentul obținerii victoriei, cât și unei anumite componențe a echipei la un anumit moment în timp. Tot pentru a justifica preluarea palmaresului, apelanta-pârâtă a susținut că transferul a fondului de comerț, reprezentat de echipa de fotbal, locul în grupe de la momentul respectiv, drepturile federative ale jucătorilor, „istoria și trecutul glorios”, include și transferul palmaresului clubului, potrivit principiului de drept „accesorium sequitur principale” (accesoriul urmează principalul).
Cu privire la acest aspect, în considerarea calificării ca drept nepatrimonial a dreptului la palmares, Curtea apreciază că acesta nu poate reprezenta un element al fondului de comerț, înțeles ca universalitate de drepturi patrimoniale afectată desfășurării unei activități profesionale. Chiar și într-o accepțiune a fondului de comerț ce ar include drepturi nepatrimoniale, în absența unei manifestări de voință decisive în acest sens (în tranzacția din 2003 menționându-se exclusiv transferul dreptului de a participa în Divizia A, drept care, deși decurge din poziția ocupată în clasamentele anterioare, este distinct de dreptul la palmares), Curtea constată că nu poate fi reținut un asemenea transfer.
Nu poate fi reținută indivizibilitatea naturală invocată de apelant și nu este aplicabil în cauză principiul accesorium sequitur principale, deoarece nu se identifică un raport de accesorialitate între dreptul la palmares și elementele propuse de apelant. Astfel, poziția în clasamentele anterioare nu poate fi considerată un drept asociat, accesoriu al echipei în forma actuală, ci cel mult un accesoriu al echipei în componența de la momentul câștigării poziției în respectivul clasament.
Spre exemplu, presupunând transferul unei echipe sportive către un alt club sportiv și redenumirea acesteia, din orice motive, nu s-ar putea pretinde că palmaresul obținut sub titulatura anterioară să fie trecut sub noul nume ale actualei echipe, nefiind de conceput alterarea listei rezultatelor sportive, fie și numai în considerarea interesului general al existenței unor informații corespunzătoare realității în aceste clasamente.
O asemenea soluție nu sfidează logica, așa cum susține apelanta invocând faptul că reclamantul nu poate deține în prezent o echipă de fotbal profesionist, potrivit art. 31 din Legea nr. 69/2000, întrucât dreptul dedus judecății a fost limitat temporal prin chiar cererea de chemare în judecată până la nivelul anului 2003, iar prin soluția instanței de apel până la nivelul anului 1998, fără implicații asupra palmaresului obținut ulterior de către echipa de fotbal, funcționarea legală a reclamantului anterior anului 1998 nefiind contestată. În concluzie, pentru perioada 1947 – 1998, titularul dreptului la palmares este reclamantul CSA”, s-a arătat în motivarea dată atunci de Curtea de Apel București, potrivit newsonline.ro.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER